Grand Theft Auto 4 Review

Moravurile, umorul şarjat, crimele şi lumea deschisă de tip sandbox a celei mai noi creaţii din faimoasa franciză Grand Theft Auto au ajuns şi pe PC. Pentru deţinătorii de console, asta nu înseamnă mare lucru – mulţi dintre aceştia au etichetat deja GTA IV ca fiind cel mai bun joc next-gen, l-au întors pe toate părţile şi au trecut mai departe.

În schimb, cei care deţin doar un „amărât” de calculator au fost nevoiţi să caute filmuleţe pe YouTube, admirând peisajele noului Liberty City de pe scaunul pasagerului şi aşteptând cu markerul roşu deasupra calendarului ziua în care vor face un drive-by în High Definition. Ei bine, ziua aceea a venit şi s-a dus. Iar acum putem să purcedem printre scursurile societăţii, criminali de toate tipurile şi naţionalităţile şi glume acre, caustice pe tema multor grupări ridicole din America.

În Serbia Sovietică, banul te cheltuieşte pe tine.

Protagonistul lui GTA IV este un veteran înăsprit al războiului din Bosnia care, îndulcit de poveştile fantasmagorice ale vărului său din America, se urcă într-un vapor şi purcede către Ţara Tuturor Posibilităţilor mai ceva ca românii din autocarele umplute până la refuz cu destinaţia Spania. Totul bine şi frumos până când ajunge la casa verişorului durduliu, Roman, doar ca să descopere că anecdotele despre stripteuze cu sutiene cât janta unui Aro, vila cu piscină şi cascadele cu bani ca-n portretele lui Guţă n-au fost altceva decât baloane de săpun.

Cu o expresie similară celor mai naivi dintre noi, care au fost traşi în piept de reclama la Ace cu mătuşa din Canada şi descrierile utopice ale învăţătoarelor postdecembriste, Niko Bellic găseşte garsoniera dezordonată a rudei sale şi pe acesta nu doar ducându-şi viaţa în chinuri din câştigurile mizere ale taximetriei, dar şi datornic la oameni cu care nu-ţi vine să ieşi nici măcar la o bere.


De aici, tiparul Grand Theft Auto: eşti un nimeni care vrea să devină cineva, şi nu prin mijloace ortodoxe. Poţi explora metropola din GTA III, acum într-o formă mult mai vie, mai arătoasă şi plină de personalitate, iar povestea centrală decurge în ritmul tău, în funcţie de cât de des consideri că ai chef să explorezi conţinutul narativ. Ca mărime brută, noul oraş nu este nici pe departe la fel de vast precum, să zicem, San Andreas, dar arată cu siguranţă mai bine şi asta nu neapărat datorită graficii.

Structura cartierelor şi modul în care sunt diferenţiate, atât prin arhitectură, cât şi populaţie sau texturi este atât de bine făcută încât s-ar putea face un film de lung-metraj cu aceste decoruri, cu o scenografie net superioară multor producţii contemporane. Într-un fel, mi-e dor de deşertul şi drumul de ţară prezente în San Andreas, dar trebuie să recunosc că o urbe compactă are şi ea farmecul ei.

Dialogurile se supun satirei specifice seriei, parodiind numeroase elemente din cultura americană. Evident, elementul central este mafia est-europeană, majoritatea şefilor şi pungaşilor cu care interacţionezi fiind imigranţi de sub fosta Cortină de Fier. Din păcate, nu apare niciunul din personajele jocurilor precedente, deşi ar fi fost interesant să vedem ce întorsături au mai apărut în vieţile celor care n-au dat ortul popii în GTA III sau vreuna din continuările acestuia.

Singura excepţie este Lazlow Jones, cunoscutul DJ din Grand Theft Auto 3, care revine mult mai furios şi agitat decât în trecut, fiind chiar urmărit de poliţie. Pe de altă parte, având în vedere listele de actori care au contribuit la ultimele câteva titluri, este surprinzător că nu mai avem vedete de top care să-şi împrumute feţele şi vocile unor personaje. Ca să fiu cinstit însă, vocea uneia dintre gazdele emisiunilor de radio este chiar Juliette Lewis, duduia din Natural Born Killers, iar în cluburile de stand-up comedy îl putem întâlni pe Ricky Gervais.

Trailer:

Eu personal am terminat acest joc si pot spune cu mana pe inima:Recomand acest joc tuturor!!!